KEFUROX

KEFUROX
KEFUROX

Substanta activa: cefuroximum
flacon

Descriere
Cefuroxim este un antibiotic cefalosporinic cu spectru larg, pentru utilizare parenterala. Formula chimica este C16H15N4NaO8S si greutatea moleculara este de 446,37. Cefuroxim contine aproximativ 54,2 mg (2,4 mEq) de sodiu per gram de cefuroxim activ. Solutia de cefuroxim sodium are o culoare care variaza de la galben deschis la culoarea chihlimbarului, depinzand de concentratie si de dizolvantul utilizat. pH-ul solutiei proaspat reconstituite variaza intre 6,0 si 8,5.

Farmacologie clinica
Dupa injectarea intramusculara a unei doze de 750 mg de cefuroxim unor voluntari sanatosi, concentratiile de varf medii din ser au fost de 27 mcg/ml. Concentratia maxima s-a produs la aproximativ 45 de minute (cu variatii intre 15 si 60 de minute). Dupa o doza administrata intravenos de 750 mg si 1,5 g, concentratiile in ser au fost de aproximativ 50 mcg/ml si 100 mcg/ml dupa 15 minute. Concentratii serice terapeutice de aproximativ 2 mcg/ml sau mai mult s-au mentinut pentru 5,3 si 8 ore sau chiar mai mult. Nu s-a demonstrat acumularea de cefuroxim in ser dupa administrarea intravenoasa la voluntari sanatosi a unei doze de 1,5 g la opt ore. Timpul seric de injumatatire dupa fiecare injectie intramusculara sau intravenoasa este de aproximativ 80 de minute. Aproximativ 89% dintr-o doza de cefuroxim este excretata prin rinichi intr-o perioada de opt ore, rezultand astfel concentratii urinare ridicate. Dupa administrarea intramusculara a unei doze unice de 750 mg concentratiile urinare au fost in medie de 1 300 mcg/ml in timpul primelor opt ore. Dozele intravenoase de 750 mg si 1,5 g produc nivele urinare medii cuprinse intre 1150 si 2500 mcg/ml in cursul primelor opt ore. Administrarea concomitenta de probenecid cu cefuroxim incetineste secretia tubulara, scade clearance-ul renal cu aproximativ 40%, creste nivelul seric de varf cu aproximativ 30% si creste timpul de injumatatire cu aproximativ 30%. Cefuroxim este detectabil in concentratii terapeutice in lichidul pleural, lichidul intrasinovial, bila, sputa, oase, lichidul cerebrospinal (la pacientii cu meningita) si umoarea apoasa. Cefuroxim se leaga in proportie de 50% de proteinele serice. Microbiologie: Cefuroxim are o activitate in vitro impotriva unei game foarte largi de organisme grampozitive si gramnegative si este foarte stabil in prezenta beta-lactamazelor unor bacterii gramnegative. Actiunea batericida a cefuroximului rezulta din inhibitia peretelui celular. Cefuroxim este de obicei activ in vitro impotriva urmatoarelor organisme: gramnegative – Haemophilus influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilina), Haemophilus parainfluenzae, Neisser ia gonorrhoeae (inclusiv tulpini producatoare si non-producatoare de penicinilaza), Neisser ia meningitidis, Escherichia coli, Klebsiella spp. (inclusiv Klebsiella pneumoniae), Enterobacter spp., Citrobacter spp., Salmonella spp., Shigella spp., Proteus mirabilis, Proteus inconstans (fost Providencia inconstans), Providencia rettgeri (fost Proteus rettgeri), Morganella morganii (fost Proteus morganii); grampozitive – Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile producatoare si non-producatoare de penicinilaze), Staphylococcus epidermidis si anumite tulpini de streptococi, de exemplu Streptococcus pyogenes si Streptococcus pneumoniae. Anumite tulpini de enterococi sunt rezistente, de exemplu Enterococcus faecalis (fost Streptococcus faecalis). Organisme anaerobe – Coci grampozitivi si gramnegativi (inclusiv Peptococcus si Peptostreptococcus spp.), bacili grampozitivi (inclusiv Clostridium spp.), bacili gramnegativi (inclusiv Bacteroides si Fusobacterium spp.). Majoritatea tulpinilor de Bacteroides fragilis sunt rezistente.

Indicatii
Cefuroxim este indicat pentru tratamentul infectiilor cauzate de tulpini susceptibile ale microorganismelor care cauzeaza bolile listate in continuare: Infectii respiratorii inferioare, inclusiv pneumonia cauzata de S. pneumoniae, H. influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilina), Klebsiella spp., S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaze), S. pyogenes si E. coli. Infectii ale tractului urinar inferior cauzate de E. coli si Klebsiella spp. Infectiile pielii si ale structurilor tegumentare cauzate de S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza), S. pyogenes, E.coli, Klebsiella spp. si Enterobacter spp. Septicemia cauzata de S. aureus (producatoare si non-producatoare de penicilinaz1), S. pneumoniae, E. coli, H. influenzae (inclusiv tulpinile rezistente la ampicilinza), N. meningitidis si S. aureus (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza). Gonoreea – infectii gonococice simple si diseminate datorate N. gonorrhoeae (tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaza), atat la barbati, cat si la femei. Infectii osoase si ale articulatiilor cauzate de S. aureus (incluzand tulpini producatoare si non-producatoare de penicilinaz). Studiile de microbiologie clinica in ceea ce priveste infectiile pielii si ale structurilor tegumentare au aratat cresterea tulpinilor susceptibile atat ale organismelor aerobe, cat si anaerobe. Cefuroxim sodiu a fost utilizat cu succes in aceste infectii multiple, in cazul carora mai multe organisme au fost izolate. Trebuie recoltate culturi si realizate studii de susceptibilitate pentru a determina susceptibilitatea organismelor cauzative la cefuroxim sodiu. Terapia poate fi inceputa in timp ce se asteapta rezultatele de la aceste studii; in momentul in care aveti la dispozitie rezultatele, tratamentul cu antibiotic trebuie ajustat in consecinta. In anumite cazuri de septicemie confimata sau doar suspectata, produsa de grampozitivi sau gramnegativi sau la pacientii la care microorganismele nu au fost identificate, cefuroxim sodiu poate fi utilizat concomitent cu aminoglicozide. Daca severitatea infectiei si starea pacientului o cer, pot fi administrate doze recomandate din ambele antibiotice. Administrarea profilactica preoperatorie a cefuroxim poate preveni cresterea bacteriilor susceptibile care cauzeaza boli si deci poate sa reduca incidenta unor anumite infectii postoperatorii la pacientii care au suferit interventii chirurgicale (de exemplu histerectomia) clasificate ca fiind proceduri „curate contaminate” sau potential contaminate. Utilizarea eficace a antibiotic elor in cazurile chirugicale depinde de timpul de administrare. Cefuroxim sodiu trebuie administrat, de obicei, la 1/2 – 1 ora inainte de operatie, pentru a fi suficient timp la dispozitie sa ajunga la concentratia corespunzatoare de antibiotic la nivelul tesutului operat, in timpul procedurii. Doza trebuie repetata si intraoperator, daca procedura chirurgicala este una de durata. Administrarea profilactica nu mai este necesara, de obicei, dupa incheierea operatiei si trebuie oprita in decurs de 24 de ore. In majoritatea cazurilor de interventii chirurgicale, continuarea administrarii profilactice de antibiotic nu scade sansele producerii unor infectii postoperatorii, ci doar creste posibilitatea aparitiei unor reactii adverse si dezvoltarea unei rezistente bacteriene. Utilizarea perioperatorie a cefuroxim s-a dovedit eficace in timpul operatiilor pe cord deschis in cazul pacientilor la care infectiile postoperatorii ar prezenta un pericol serios. In cazul acestor pacienti este recomandat ca terapia cu cefuroxim sa fie continuata cel putin 48 de ore dupa incheierea procedurilor chirurgicale. Daca este prezenta o infectie, trebuie recoltate culturi pentru identificarea organismelor si apoi instituita o terapie potrivita.

Contraindicatii
Cefuroxim este contraindicat pacientilor cu alergie la cefalosporine.

Precautii
Colita pseudomembranoasa a fost raportata in asociatie cu aproape toate antibioticele cu spectru larg (incluzand macrolidele, penicilinele semisintetice si cefalosporinele); deci, este important sa fie considerat si acest diagnostic in cazul pacientilor care fac diaree in timpul tratamentului cu antibiotice. Asemenea colite pot fi usoare sau foarte grave incat sa ameninte viata pacientului. Cazurile usoare de colita pseudomembranoasa raspund de obicei la intreruperea tratamentului. In cazurile moderate si severe trebuie luate masurile necesare. Este recomandata evaluarea functiei renale in timpul terapiei cu cefuroxim, desi acesta produce rar alterari ale functiei renale, mai ales in cazul pacientilor grav bolnavi, care primesc o doza maxima. Cefalosporinele trebuie administrate cu grija pacientilor care primesc concurential si diuretice puternice; acestor pacienti le pot fi influentate negativ functiile renale. Doza totala zilnica de cefuroxim trebuie redusa la pacientii cu insuficienta renala, deoarece concentratii crescute si care se mentin o perioada mare de timp in ser pot sa apara la acesti pacienti chiar din doze obisnuite. Ca si in cazul altor antibiotice, prelungirea tratamentului cu cefuroxim poate sa duca la cresterea organismelor non-susceptibile. Obser varea atenta a pacientului este esentiala. Daca superinfectia apare in timpul tratamentului, trebuie luate masurile necesare. Antibioticele cu spectru larg trebuie prescrise cu grija pacientilor cu boli gastrointestinale, in special colita . Nefrotoxicitatea a fost raportata dupa administrarea concomitenta de antibiotice aminoglicozidice si cefalosporine. Carcinogeneza, mutageneza si sterilitate: Desi nu au fost efectuate studii pe termen lung pentru a evalua potentialul carcinogenic, nu a fost descoperit nici un potential mutagenic al cefuroximei in testele standard de laborator. Studiile reproductive nu au demonstrat ca cefuroxim ar produce sterilitatea.

Sarcina si alaptare
Studii reproductive efectuate pe soareci si iepuri, carora le-au fost administrate doze de 60 de ori mai mari decat doza umana, nu au scos in evidenta vreun efect de sterilitate sau vreun efect negativ asupra fatului, datorat administrarii de cefuroxim. Nu exista insa studii controlate in ceea ce priveste femeile gravide. Pentru ca studiile reproductive efectuate pe animale nu sunt intotdeauna predictive in ceea ce priveste raspunsul uman, acest medicament trebuie utilizat in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Deoarece cefuroxim sodiu este excretat in laptele uman trebuie sa fie administrat cu multa grija in timpul perioadei de alaptare.

Utilizarea in pediatrie: Nu s-a stabilit inca daca este sigur si eficace sa se administreze acest medicament copiilor sub 3 luni. A fost raportata acumularea altor cefalosporine in cazul copiilor nou-nascuti.

Reactii adverse
Cefuroxim este de obicei bine tolerat. Cea mai comuna reactie adversa produsa este efectul local, dupa administrarea intravenoasa. Alte reactii adverse au fost intalnite foarte rar. Reactii locale: Tromboflebita a aparut la 1 din 60 de pacienti dupa administrarea intravenoasa. Gastrointestinale: Simptomele gastrointestinale au aparut la 1 din 150 de pacienti si includ diareea (1 din 220 de pacienti) si greata (1 din 440 de pacienti). Simptome de colita pseudomembranoasa pot sa apara in timpul sau dupa incetarea tratamentului cu antibiotic. Varsaturile au fost de asemenea raportate. Reactii de hipersensibilitate : Reactiile de hipersensibilitate au fost raportate la mai putin de 1% din pacientii tratati cu cefuroxim si includ eruptiile (1 din 125 de pacienti). Pruritul, urticaria si testul Coombs pozitiv au fost prezente la mai putin de 1 din 250 de pacienti si, ca si in cazul altor cefalosporine, cazuri de soc anafilactic au fost rar raportate. Eritemul multiform si sindromul Stevens-Johnson pot sa apara. Sange: O scadere a numarului de hematii, a hemoglobinei si hematocritului a fost observata la 1 din 10 pacienti si eozinofilie tranzitorie la 1 din 14 pacienti. Reactii mai putin obisnuite pot fi neutropenia tranzitorie (la mai putin de 1 din 100 de pacienti) si leucopenia (1 din 750 de pacienti). Un pattern si o incidenta similare au fost observate si cu alte cefalosporine utilizate in studiile de control. Au fost raportate si hemoliza, anemia aplastica, agranulocitoza, pancitopenia, timp protrombinic prelungit. Hepatic: Cresteri tranzitorii ale nivelelor GOT si GPT (1 din 25 de pacienti), ale fosfatazei alcaline (1 din 50 de pacienti), LDH (1 din 75 de pacienti) si ale bilirubinei (1 din 100 de pacienti) au fost raportate. Rinichi: Au fost observate cresteri ale nivelului seric al creatininei si/sau al ureei sanguine in sange, precum si un clearance scazut al creatininei, dar relatia acestor fenomene cu administrarea de cefuroxim nu este cunoscuta.

Supradozare

Semne si simptome: Experienta supradozei de cefuroxim la oameni este limitata. Administrarea parenterala a unor doze prea mari de cefalosporine poate cauza atacuri, in special in cazul pacientilor cu insuficienta renala la care acumularea este foarte probabila. Doza orala letala medie la soarecele adult este > 10 g/kg corp, reprezentand de 83 de ori doza maxima de rutina. La animale doze de pana la 5 g/kg corp nu produc toxicitate tisulara. In cazul dozelor cronice mai mari de 5 g/kg corp a aparut la animale necroza tubulara. Tratament: In tratarea supradozei trebuie luate in considerare supradoza multipla, interactiunea medicamentoasa si posibilitatea unor efecte neobisnuite ale medicamentului. Protejati caile respiratorii ale pacientului si realizati o ventilatie si perfuzare corespunzatoare. Monitorizati si mentineti cu grija semnele vitale, in limite acceptabile: gazele sanguine, electrolitii serici etc. Daca pacientul are convulsii, tratamentul trebuie oprit imediat; terapia anticonvulsiva poate fi administrata daca este indicat din punct de vedere clinic. Nu se stie daca utilizarea hemodializei in tratamentul supradozei de cefuroxim este indicata.

Dozare si administrare
Adulti: Dozele obisnuite de cefuroxim pentru adulti variaza intre 750 mg pana la 1,5 g la 8 ore, de obicei pentru o perioada de 5-10 zile. In infectiile necomplicate ale tractului urinar, infectiile pielii si ale structurilor tegumentare, infectiile gonococice diseminate si pneumonia necomplicata, este recomandata o doza de 750 mg la 8 ore. In infectiile osoase si articulare se recomanda o doza de 1,5 g la 8 ore. In infectiile grave care ameninta viata pacientului sau in infectii datorate organismelor mai putin susceptibile sunt necesare 1,5 g la 6 ore. In meningita bacteriana doza nu trebuie sa depaseasca 3,0 g la 8 ore. Doza recomandata in infectiile gonococice necomplicate este de 1,5 g administrate intramuscular intr-o singura doza, dar injectata in doua locuri, impreuna cu 1,0 g de probenecid administrat oral. In utilizarea preventiva in cazul procedurilor chirurgicale curate contaminate sau potential contaminate, se administreaza o doza de 1,5 g intravenos chiar inaintea operatiei (aproximativ 1/2-1 ora inainte de inceperea propriu-zisa a operatiei). Dupa aceea se administreaza, intravenos sau intramuscular, cate 750 mg la opt ore daca interventia chirurgicala a fost de lunga durata. In utilizarea preventiva in timpul operatiilor pe cord deschis, o doza de 1,5 g este administrata intravenos , odata cu inceperea anesteziei si apoi se recomanda administrarea a 6 g la 12 ore. Insuficienta renala: Cand pacientul prezinta insuficienta renala, trebuie utilizat un dozaj redus. Dozajul trebuie determinat de gradul insuficientei renale si de susceptibilitatea organismelor cauzale (vezi Tabelul).

 

Horoscopul zilei - Evenimentul zilei - evz.ro
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook

One Comment

  1. Cefadroxil Sinus Allergic Ciprofloxacin Usages Coumadin Lasix Eye Surgery Lasix Online Side Effects. Canada Citalopram NO PRESCRIPTION Metformin 20 Mg Ciprofloxacin Hcl And Prescription Online Dogs Weight Loss Sudden Muscle Weakness . Fosamax Fda Approval Paget’s Disease How Does Aripiprazole Help Depression . Relion Cholesterol Cuff Resources These Migraine Buy Soma Last Minute No Prescription Will Tramadol Show Up On A Drug Urine Test Allergy Injections Cost Clear Lamisil Cream india, but they are not all bad either. But there is this small,.18 Jan 2012. Buy cheap Fosamax with no prescription, Buy Fosamax online. Buy Fosamax.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *