Irina Lungu

Metoda ultrasonografica de examinare a sanului patologic sau normal, singura inainte de 35 de ani, adjuvanta dupa 40 de ani, performanta la sanul dens, operat sau iradiat.

Ecografia Doppler permite evidentierea unui flux de sange, urina sau orice alt fluid, inclusiv ascultarea semnalului emis de fluidele examinate. Imaginea si sunetele sunt proiectate pe un monitor si se pot imprima pe hartie. Permite vizualizarea unei structuri anatomice (inima, artere, vene), la fel ca la orice ecografie, in vederea identificarii anomaliilor functionale. In neurologie, examenul Doppler permite studierea miscarilor sangelui in creier. In oftalmologie, sonda permite vizualizarea fluxului retinian sau a celui din artera principala a retinei, putand depista o tromboza de vena retiniana oftalmica. In afectiunile membrelor, ecografia Doppler este utila pentru diagnosticul arteritelor, al trombozelor venoase, afectiunilor reumatice sau a celor tumorale. De acest tip de ecografie pot beneficia bolnavii cu diverse patologii: arteriopatii periferice, suferinte venoase periferice, patologie carotidiana si vertebrala, patologie tumorala diversa, patologie hepatica, biliara, gastro-intestinala, urogenitala etc. Sinonim: eco Doppler.

Virus ADN din grupa Herpes viridae, responsabil de mononucleoza infectioasa si implicat in aparitia anumitor tumori. Sinonime: Epstein Barr (virus al lui), virus EB.

Termen utilizat in medicina pentru exprimarea parametrilor sistemului circulator si respirator, iar unitatile de masura sunt adaptate ordinului de marime al parametrilor respectivi.

Slabiciune sau lipsa de forta. Poate fi congenitala, constitutionala, mentala sau motorie.

Care prezinta o forma de debilitate.

Boala infectioasa contagioasa determinata de infectia cu un bacil gram negativ, Bacillus Anthracis. Boala poate fi transmisa omului de catre animale, in principal ovine, cabaline si caprine, vii sau moarte. Contaminarea se face cel mai des in timpul manipularii produselor de ecarisaj, pe cale cutanata sau mucoasa, si uneori prin inhalarea sau ingerarea de spori ai bacteriei. Incubatia dureaza doua sau trei zile. Aspectul cel mai caracteristic al bolii carbunelui este o pustula localizata adesea pe fata si care devine repede o tumefactie negricioasa. Tratamentul cu antibiotice (penicilina in doza mare), instaurat de urgenta, a trecut aceasta boala in randul celor rare, cu exceptia tarilor in curs de dezvoltare. Sinonime: buba neagra, carbunele, antrax.

Procedeu utilizat de catre surdomuti pentru a putea comunica intre ei.

Lacrimare abundenta.

Denumirea data testului utilizat pentru screeningul malformatiilor fetale, test care evalueaza concentratia sangvina a 4 hormoni: cei trei utilizati in cadrul triplului test (alfa-fetoproteina (AFP), beta-gonadotropina corionica umana (beta-hCG), estriolul neconjugat sau uE3) plus hormonul inhibin A.

Ansamblul punctelor din spatiu pe care ochiul il poate percepe atunci cand este imobil. Explorarea campului vizual – Explorarea clinica are avantajul de a putea fi realizata in orice loc, fara instrumente. Principalul ei inconvenient este faptul de a nu fi reproductibila: ea nu poate servi deci decat ca examen de depistare. In testul de confruntare, subiectul, care priveste drept in fata lui, trebuie sa semnaleze momentul in care percepe un obiect („testul”) pe care examinatorul il deplaseaza in fata ochilor sai de la periferie spre centru. In proba lui Amsler, subiectul trebuie sa fixeze punctul central al unei scheme desenand anomaliile pe care le percepe. – Explorarea instrumentala prezinta avantajul de a fi reproductibila: ea permite deci, daca e cazul, sa se urmareasca evolutia diferitilor parametri. Ea utilizeaza un test luminos mobil si inregistreaza diferitele locuri in care acesta devine vizibil pentru pacient. Explorarea instrumentala se face, in general, cu ajutorul unui aparat numit „perimetrul lui Goldmann”. Analizorullui Friedmann foloseste aceleasi principii. Anomalii ale campului vizual – Amputarea este o ingustare a limitei periferice a campului vizual. In anumite cazuri, ea este consecinta unui glaucom foarte evoluat sau unei retinopatii pigmentare (degenerescenta ereditara). In alte cazuri, amputarea campului vizual este urmarea unei atingeri a cailor vizuale. Ea este localizata atunci intr-o parte precisa, antrenand o cuadranopsie (amputarea unui sfert de camp vizual al fiecarui ochi) sau o hemianopsie (amputarea unei jumatati a campului vizual al unui ochi), mai des verticala decat orizontala. – Scotomul este o zona de orbire sau de vedere slaba din interiorul campului vizual cauzata de o atingere a retinei sau a cailor vizuale. Subiectul poate sa nu perceapa aceasta zona in mod spontan sau poate sa o perceapa ca pe o pata.

Absenta sau pierdere a parului. Calvitia afecteaza intre 15 si 30% din populatia masculina. Originea sa este adesea ereditara, dar ea poate fi si dobandita, consecutiva absorbtiei anumitor medicamente (chimioterapie anticanceroasa: de exemplu), unei iradieri cu radiatii X etc. La barbatul in jur de 30 de ani, calvitia incepe printr-o pierdere de par in regiunea tamplelor, apoi prinde progresiv portiunea frontala mediana. In continuare, apare o calvi tie in regiunea varfului craniului. Calvitia hipocratica, cea care apare in jurul varstei de 50 de ani, atinge totalitatea craniului si nu lasa decat o coroana de par dedesubtul urechilor si pe conturul regiunii occipitale de la baza craniului. Evolutia sa este, in general, rapida atunci cand apare la varste de 25-30 de ani, mult mai lenta cand survine catre 50 de ani. Tratament – Tratamentul face apel la mai multe procedee: – tratamentul medical comporta prescrierea, pe mai multe luni, a stimulantelor pentru cresterea germenilor pilosi – grefa de piele a capului, tehnica utilizata inca din deceniul al saselea al secolului nostru, consta in prelevarea dintr-o zona putin vizibila (deasupra si in spatele urechilor, din regiunea occipitala) a unor benzi mici de piele a capului care cuprind fiecare intre 10 si 50 de fire de par, care sunt grefate in zona lipsita de par – microgrefa de piele a capului, tehnica utilizand acelasi principiu ca precedenta, dar care este mult mai recenta decat aceasta (nu este practicata decat dupa 1970), consta in grefarea de insulite cu cate 1-3 fire de par; tratamentul este deci destul de indelungat (6 pana la 12 sedinte), deoarece sunt necesare sute de mici grefe pentru a obtine un rezultat satisfacator – tehnica lambourilor de piele a capului consta in plasarea in zonele dezgolite a unei fasii mari de piele a capului vascularizata de o artera sau o vena – expandoarele sunt balonase siliconate care se umfla treptat sub pielea capului cu scopul de a o dilata pentru a creste suprafata care poarta par si pentru a masca astfel o calvitie de nu prea mare importanta; inconvenientul principal al acestei tehnici este faptul ca pacientul trebuie sa sufere o deformare a craniului timp de sase saptamani pana la doua luni, durata necesara dilatarii – implanturile de piele a capului permit sa se amplaseze par artificial, fir cu fir; din nefericire aceasta tehnica provoaca frecvent mici infectii la radacina acestor fire; in plus, se observa o pierdere anuala a 15-20% din implanturi; daca tehnica este bine tolerata, poate fi repetata in mod regulat – perucile permit camuflarea calvitiei; ele sunt astazi deosebit de bine adaptate, mentinute prin lipire, impletire, implanturi subcutanate cu retentie prin ploturi magnetice sau de titan. Sinonim: alopecie.

Batatura, ingrosare a epidermei in urma unor loviri sau frecari repetate.

Unitate de masura pentru energia termica (caldura) – o calorie este caldura necesara cresterii temperaturii unui gram de apa de la 14,5 la 15,5 grade Celsius. Unitate de masura a energiei eliberate sub forma de caldura, utilizata pentru a exprima consumurile si necesitatile energetice ale organismului, precum si valoarea energetica a alimentelor. Unitatea de masura oficiala internationala pentru energie este joule, dar caloria este foarte mult utilizata, in particular in dietetica. Forma cea mai utilizata este cea de „calorie mare” sau kilocalorie (simbol kcal), care face 1000 calorii, iar o calorie echivaleaza cu 4,185 joule.

Totalitatea organelor prin care urina formata in rinichi ajunge in vezica urinara si se elimina prin actul mictiunii. Sinonim: tract urinar.

Piatra la rinichi.

Depunere a calciului in tesuturi. Calcificarea este cel mai des un proces normal de fixare a calciului in tesutul osos, contribuind in mod major la soliditatea acestuia. Uneori, calcificarea, anormala, se produce in tesuturile moi. Ea este cel mai des consecinta unor alterari locale ale tesuturilor: leziunea ateromatoasa intr-o artera, hematomul intr-un tendon sau o articulatie, alterarea cartilaginoasa legata de o condrocalcinoza articulara, necroza tuberculoasa intr-un plaman, necroza tumorala la un cancer de san. Sinonim: calcificare.

Nivelul calciului continut in sange. Calcemia este foarte stabila, in jur de 2,5 milimoli pe litru. Aceasta rezulta dintr-un echilibru permanent intre absorbtia intestinala a calciului, fixarea sa in oase – sau, din contra, eliberarea sa – si eliminarea sa prin urina – hipercalcemie.

Tumora maligna care atinge vezicula biliara sau calea biliara principala sub forma unui adenocarcinom (cancer al tesutului glandular).

Corp neinsufletit.

Aceasta boala infectioasa este cauzata de virusul Herpes simplex 1. Prima contaminare are loc in copilarie. Simptome si semne -Primo-infectia nu genereaza de obicei nici un simptom; ea poate totusi sa se traduca printr-o senzatie de fierbinteala, urmata de o roseata pe care se inalta un manunchi de vezicule dureroase umplute cu un lichid transparent. Aceasta eruptie se localizeaza de cele mai multe ori in jurul gurii si nasului (buton de febra). Veziculele se sparg si lasa in urma lor o crusta galbuie, care cade in mai putin de o saptamana fara a lasa cicatrice. Episoadele recurente sunt intotdeauna vizibile; ele sunt totusi mai putin vizibile decat primo-infectia. Tratament -Tratamentul consta inainte de toate in aplicarea, de doua ori pe zi, a unor antiseptice locale, care usuca eruptia. Sinonim: herpes bucal.

Afectiune cronica evoluand in pusee inflamatorii recidivante. Aceasta boala rara este o afectiune a varstei adulte. Ea survine, in principal, in Orientul Mijlociu, in Japonia si in bazinul mediteranean. Boala lui Behcet pare sa fie o boala autoimuna, in declansarea careia ar juca un rol o infectie cauzata de un virus inca neidentificat. Simptome si semne – Afectiunea este adesea cronica si recidivanta; ea se traduce prin afte ale mucoaselor bucala si genitala, uneori ale pielii, prin artrite si printr-o uveita (inflamatie a ochiului). Ea mai poate sa stea la originea unei meningite si comporta adesea o atingere vasculara (arterita, anevrism arterial, flebita). Aparitia ulcerelor intestinale, epididimitei si a simptomelor neuropsihiatrice este, de asemenea, posibila. Tratament – Administrarea de corticosteroizi in doze ridicate si de imunodepresoare permite cel mai adesea sa se opreasca rapid fenomenele inflamatorii, indeosebi inflamatiile oculare. Totusi, o diminuare importanta a acuitatii vizuale survine in unele cazuri, in general dupa 6-10 ani de la debutul atingerii oculare.

Centura osoasa situata in josul abdomenului ce sustine coloana vertebrala, careia ii sunt atasate membrele inferioare. Bazinul este format din cele doua oase iliace, care se articuleaza in spate, de o maniera rigida, cu sacrumul, prelungit in jos cu coccisul. Examene – Bazinul se exploreaza, in principal, prin examene radiologice conventionale. Adesea se realizeaza o scanografie pentru a face un bilant mai precis al fracturilor cotilului. Patologie – In principal, patologia consta in fracturi: – Fracturile centurii osoase pelviene sunt frecvente. Ele rezulta cel mai des dintr-un traumatism violent si pot fi asociate cu leziuni ale organelor interne ale bazinului. In caz de dubla fractura a inelului pelvian sau de disjunctie a simfizei pubiene, trebuie impiedicat, prin statul la pat sau prin tractiune, ca bazinul sa suporte greutatea corpului pana la consolidare, adesea dupa reducerea fracturii prin tractiune sau chirurgie. In schimb, fracturile care nu antreneaza instabilitatea bazinului (fractura aripii iliace, fractura prin scoatere musculara sau ligamentara) sunt tratate, in general, prin metode ortopedice nechirurgicale (tractiune, corset, gips), bazinul suportand atunci greutatea corpului. – Fracturile cavitalii cotiloide, frecvente, antreneaza o atingere a articulatiei coxofemurale. De asemenea, tratamentullor este dificil si aparitia unei artroze post-traumatice nu este rara – Osteila pubiana (inflamatia simfizei pubiene) este cauzata, de obicei, de microtraumatisme repetate care s-au exercitat asupra bazinului. Ea poate surveni la fotbalisti, manifestandu-se printr-o durere in partea interna a zonei inghinale, cu umflare. In majoritatea cazurilor, vindecarea este realizata prin repaus.

Medicament utilizat in tratarea epilepsiei sau in cursul anesteziei. Barbituricele diminueaza activitatea sistemului nervos central, dar nu mai sunt utilizate ca hipnotice (inductori de somn) din cauza efectelor lor nedorite. Contraindicatii – Ele sunt contraindicate in caz de alergie la produs, de porfirie (tulburare de metabolism), de o insuficienta renala si respiratorie severa, de sarcina (in afara faptului ca este necesar) si de alaptare. Administrarea lor se face pe cale orala sau injectabila. Efecte nedorite – Unul dintre principalele lor efecte nedorite este declansarea unei tolerante (necesitand o crestere progresiva a dozelor, putand merge pana la toxico-manie). Actiunea sedativa, somnolenta pe care ele le antreneaza pot fi stanjenitoare; asocierea cu alcoolul amplifica acest efect. Barbituricele provoaca, de asemenea, reactii cutanate, dureri articulare, scaderi de tensiune arteriala, anemii si crize de porfirie. Barbituricele sunt in plus inductori enzimatici: ele stimulcaza enzimele hepatice raspunzatoare de degradarea a numeroase medicamente, care risca atunci sa devina mai putin eficace (anticoagulante orale, betablocante, depresoare ale sistemului nervos central, contraceptive orale).

Perturbare a elocutiunii, caracterizata prin ezitare, repetare sacadata, pauze penibile si chiar impiedicare completa a facultatii de a articula. Balbaiala este o tulburare frecventa la copil, mai ales in randurile baietilor. Cauza – Cauza balbaielii nu a fost stabilita cu certitudine. Balbaiala poate depinde de cauze afective (soc emotiv intens, hiperemotivitate nevrotica) sau poate fi consecinta unei dezvoltari senzitivo-motorii defectuoase. Incidenta sa familiala (intre 30 si 35% din cazuri) a dus la incriminarea unui factor ereditar. Simptome si evolutie – Balbaiala survine la copil in timpul perioadei de achizitionare a vorbirii si limbajului, in general intre 18 luni si 9 ani. Aparitia sa se face in mod insidios, intinzandu-se pe mai multe saptamani sau mai multe luni; ea este marcata prin tulburari episodice: copilul se balbaie atunci cand se afla in faze de excitatie sau de stres, ori atunci cand se grabeste sa comunice. Ulterior tulburarea poate deveni cronica. Se observa semne asociate: tulburari motorii, afectand fata, muschii respiratori, si fenomene vasomotorii (inrosirea fetei, hipersalivatie). In plus, un sfert din copiii balbaiti prezinta in paralel o intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului. Balbaiala este puternic influentata de contextul emotional. Unele situatii (ca telefonul) tind sa amplifice tulburarea. Ea se atenueaza atunci cand copilul striga sau cand sopteste si nu afecteaza cantatul. Lectura, recitarea o atenueaza de cele mai multe ori. Balbaiala in sine, atunci cand este de durata, genereaza un mare numar de reactii emotionale consecutive sentimentului de a fi incapabil sa vorbeasca in mod corect. Ea poate fi autointretinuta prin teama de a se balbai. Tratamentul – Se bazeaza in esenta pe reeducarea ortofonica. Aceasta pare in mod particular indicata si eficace in balbaiala copilului de varsta mica. Ea se impune cu atat mai mult in mod imperios cand balbaielii i se adauga o intarziere in vorbire si limbaj. Exista diferite tehnici de reeducare ortofonica, adaptate la varsta si la comportamentul fiecarui copil. In caz de balbaiala fiziologica, se recomanda parintilor sa nu repete cuvintele copilului care incepe sa vorbeasca, cu scopul de a nu favoriza repetarile si de a nu fixa fenomenul. De cativa ani s-au dezvoltat tehnici terapeutice, ca psihoterapia comportamentala, care se adreseaza mai degraba copilului mare, copilului care a cunoscut descurajarea, rusinea, dificultatile de afirmare din cauza balbaielii sale. Psihoterapiile de tip psihanalitic dau rezultate in cazurile in care predomina o suferinta psihologica. Unele medicamente pot fi uneori prescrise in formele severe. Aproximativ 80% dintre copiii atinsi de balbaiala se vindeca, si aceasta inaintea varstei de 16 ani. Este util sa se repereze dificultatile de instalare a vorbirii si limbajului la copilul foarte mic cu scopul de a le trata cat mai devreme posibil, ceea ce permite adesea sa se evite aparitia balbaielii. Sinonim: balbism.

Care se refera la preput si glandul penisului. Santul balanopreputial este santul format intre preput si glandul penisului.

Reflexul Bainbridge – cresterea ritmului cardiac (tahicardie) datorita cresterii presiunii intraatriale drepte.

(Antibiotic) care impiedica dezvoltarea bacteriilor.

Koch (bacil al lui). Bacterie raspunzatoare de tuberculoza. Sinonim: Mycobacterium tuberculosis.

Bacterie in forma de bastonas. Spre deosebire de coci (bacterii rotunde) si de spirochete (bacterii spiralate), bacilii sunt raspunzatori de numeroase boli: difterie, dizenterie, tetanos, tuberculoza etc.