Dictionar medical

Metoda radiologica ce permite masurarea dimensiunilor bazinului la femeia gravida. Indicatii – Radiopelvimetria este indicata atunci cand exista indoieli in ce priveste dimensiunile pelvisului (bazinului), care trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite trecerea copilului in timpul nasterii, sau cand se suspecteaza o anomalie osoasa (anomalie a coloanei vertebrale, luxatia soldului, antecedent de fractura a bazinului). Ea mai este practicata atunci cand copilul se prezinta cu sezutul sau cand femeia gravida a suferit deja o cezariana in cursul unei sarcini precedente. Radiopelvimetria permite sa se stabileasca daca nasterea asteptata se va putea face fara riscuri pe cai naturale sau daca trebuie sa fie prevazuta o cezariana. Tehnica si desfasurare – Acest examen utilizeaza radiatii X si se practica fie in modalitatea de radiologie conventionala, fie cu ajutorul unui scaner cu radiatii X. In radiologia conventionala, examenul se realizeaza cat mai tarziu posibil, in luna a 5-a sau a 9-a de sarcina, fara pregatire. Examenul dureaza zece minute. Vezica trebuie sa fie goala. Pentru a evita o iradiere mai mare a fatului, radiologul limiteaza numarul cliseelor la trei, intr-o pozitie semisezanda, un altul in picioare si perfect din profil, ultimul in pozitie culcata si localizat pe spinele sciatice, urmarind sa se focalizeze la maximum radiatiile X pe acestea din urma. In cazul tomodensitometriei (scaner, cu radiatii X), pacienta este alungita pe spate, cu bratele in spatele capului. Sunt realizate doua clisee (fata si profil) dupa o tehnica de numerizatie si completate cu una sau doua sectiuni scanografice efectuate in planul axial. Masuratorile reale se efectueaza direct pe ecranul de comanda al scanerului.

Disciplina medicala care se ocupa cu studiul utilizarii radiatiilor ionizante in investigatiile si tratamentul unor boli.

Imagine a dintilor si maxilarelor, obtinuta prin expunerea la radiatiile X. Indicatii – O radiografie dentara este practicata cu scopul de a cauta anomaliile nedecelabile la examenul clinic, carie in primele stadii, abces, chist sau granulom la extremitatea unei radacini, tumora sau, inca, fractura unei radacini sau a unui maxilar, dinte indus. Efecte nedorite – O radiografie dentara nu comporta nici un risc (in aceasta privinta parerile sunt impartite), iradierea fiind extrem de mica. Totusi, este preferabil ca femeile gravide sa fie protejate cu un sort cu plumb.

Boala cutanata provocata de radiatiile ionizante. Radiodermitele sunt cauzate, in general, de radioterapie si survin in cursul tratamentului unui cancer. Ele au devenit putin frecvente multumita unei mai bune stapaniri a tratamentului (reducerea dozelor de iradiere si a suprafetelor de aplicare, repartizarea dozelor in mai multe sedinte etc.). Ele afectau candva radiologii, mai ales la nivelul mainilor.

Afectiune a radacinilor nervilor spinali.

Durere situata in teritoriul inervat de catre o radacina nervoasa. O radiculalgie este provocata, in general, de o compresie a unei radacini, a unui nerv rahidian (legat de maduva spinarii) in apropierea coloanei vertebrale. Aceasta compresie poate fi consecutiva unei artroze a coloanei vertebrale, unei hernii discale, unei tumori osoase sau nervoase. O persoana atinsa de radiculalgie sufera de dureri de cele mai multe ori acute, de furnicaturi sau de o anestezie a pielii. Sinonim: durere radiculara.

Este o tumora maligna dezvoltata pe seama muschiului striat. Tratamentul consta in ablatia chirurgicala ampla, asociata cu o radioterapie si o chimioterapie.

Virus A.D.N., din familia papovavirusurilor, responsabil de diverse leziuni cutanate. Infectia cu un papilomavirus poate provoca indeosebi aparitia verucilor, a condiloamelor acuminate, numite si vegetatii veneriene.

Afectiune caracterizata printr-o inflamatie a tesutului grasos, mai ales subcutanat. Boala lui Weber-Christian apare la femei cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 ani. Simptome si diagnostic – Aceasta afectiune, care nu are o cauza precis cunoscuta, se traduce printr-o alterare a starii generale (febra, oboseala), dureri articulare, abdominale si efuziuni pericardice si pleurale. In paralel, se formeaza noduli cu diametrul de 1-2 centimetri, care afecteaza in mod simetric gambele si gleznele si pot urca pana la nivelul coapselor, chiar al membrelor superioare. Aceste leziuni au trei forme posibile de evolutie: dupa cateva saptamani, fie ele dispar spontan, fie se deschid, lasand sa iasa un lichid galbui uleios, fie lasa o cicatrice afundata de marimea unei farfurioare. Tratament si evolutie – Tratamentul cuprinde repausul la pat si luarea de antiinflamatoare (antiinflamatoare nesteroidiene sau, daca este vorba de o forma severa, corticosteroizi pe cale generala) timp de 4 pana la 6 saptamani. In caz de ulceratie, sunt indispensabile ingrijirile locale. Boala evolueaza in mai multe pusee si poate chiar recidiva dupa mai multi ani. Sinonim: Weber Christian (boala a lui).

Insuficienta endocrina a glandei hipofizare, manifestata pe toate liniile hormonale.

Imbinare chirurgicala a pancreasului sau a canalelor sale cu jejunul (a doua parte a intestinului subtire). Sinonim: pancreatico-jejunostomie.

Ablatie chirurgicala, in intregime sau partiala, a pancreasului.

Malformatie congenitala caracterizata printr-o despicatura la nivelul palatului (plafonul gurii, care separa cavitatea bucala de cavitatile nazale).

Gamet femel produs de ovar.

Segment al trompei uterine: portiunea ampulara a trompei uterine.

Obstructie a unui vas al ochiului.

O persoana ce sufera de o obsesie.

Tumora maligna care se dezvolta in interiorul unui os. Cancerul primitiv al oaselor – Cancerele primitive ale oaselor sunt cancerele situate in os sau la periferia sa imediata si se dezvolta plecand de la tesutul osos, cartilaginos sau fibros. Ele sunt destul de rare. Principalele cancere primitive sunt osteosarcomul, condrosarcomul, sarcomullui Ewing si mielomul multiplu. Cancerul secundar al oaselor -Cancerele secundare ale oaselor sunt localizari la distanta, in os, ale cancerului unui alt organ: prostata, rinichi, san, tiroida etc. Ele se traduc prin dureri si prin fracturi spontane care afecteaza de cele mai multe ori oasele lungi. Tratamentul cancerelor secundare ale oaselor se bazeaza pe radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie (atunci cand cancerul primitiv este un cancer al prostatei sau de san).

Ansamblu de ingrijiri igienice si de confort acordate unui bolnav care si-a pierdut autonomia.

Tumora maligna a rinichiului dezvoltata plecand de la tesutul renal. Cancerul rinichiului survine la adult, de cele mai multe ori dupa varsta de 50 ani. Simptome si semne – Cancerul rinichiului se dezvaluie prin prezenta sangelui in urina, uneori printr-o durere a rinichiului atins de tumora. Mai rar, el se traduce printr-o oboseala cu pierdere in greutate, o febra si/sau o poliglobulie (exces de globule rosii). Evolutia este uneori foarte lenta, chiar in caz de metastaze. Acestea sunt, in general, osoase, venoase, pulmonare sau hepatice. Tratament – In absenta metastazelor, cel mai bun tratament al cancerului de rinichi este nefrectomia largita (ablatia rinichiului, a lojei sale si a ganglionilor limfatici adiacenti). Metastazele pot necesita un tratament specific: ablatia chirurgicala daca metastaza este unica; imunoterapia, asociata sau nu cu o chimioterapie, in caz contrar. Prognosticul cancerului de rinichi, atunci cand este tratat inainte de aparitia metastazelor, este de obicei favorabil. Totusi, este necesara o supraveghere regulata a bolnavilor. Sinonime: adenocarcinom al rinichiului, hipernefrom, rinichiului (cancer al), nefroepiteliom.

Tumora maligna a rinichiului dezvoltata pe seama tesutului renal embrionar. Tumora lui Wilms afecteaza indeosebi copilul. Foarte voluminoasa, ea se revela de cele mai multe ori printr-o crestere in volum a abdomenului. Tumora poate, de altfel, sa comprime vena cava inferioara si sa provoace edeme ale membrelor inferioare si o ascita (acumulare de lichid in cavitatea peritoneaia). Nu rar se intampla ca tumora sa afecteze ambii rinichi. Metastazele pulmonare si hepatice sunt frecvente. Diagnostic – Diagnosticul se pune pe baza ecografiei renale, a urografiei intravenoase si a scanerului abdominal, completate uneori cu o arteriografie renala. Tratament si prognostic – Tratamentul cuprinde nefrectomia (ablatia chirurgicala) a rinichiului pe care se afla tumora si, adesea, o chimioterapie si o radioterapie in caz de metastaze sau cand tumora este prea voluminoasa pentru a putea fi operata. Sinonim: Wilms (tumora a lui).

Este o afectiune dermatologica grava caracterizata printr-o dezlipire a intregului epiderm. Sindromul lui Lyell survine la adult, cu ocazia luarii anumitor medicamente sau la copil ca urmare a unei infectii cu stafilococ. Acest sindrom se manifesta prin aparitia brusca a unei roseli cutanate generalizate, pe care apar basicute/umplute cu lichid, care se rup foarte repede, lasand dezvelite tesuturile subiacente si dand bolnavului un aspect caracteristic de oparit. Se mai observa febra, dureri articulare, deshidratare, oboseala intensa. Tratamentul se realizeaza de urgenta, in mod intensiv, intr-un serviciu specializat de reanimare. Pe langa antibioticele pentru prevenirea riscului de suprainfectie, tratamentul mai consta in stavilirea simptomelor, ingrijiri cutanate repetate, alimentatie artificiala, rehidratare cu perfuzie intravenoasa. Sinonim: Lyell (sindromul lui).

Totalitatea practicilor care vizeaza ajutarea organismului sa se vindece de la sine prin mijloace exclusiv naturale. Naturopatia se bazeaza pe o teorie dupa care forta vitala a organismului permite acestuia sa se apere si sa se vindece spontan. Ea consta deci in intarirea reactiilor de aparare ale organismului prin diferite masuri de igiena (dietetica, post, dezvoltarea musculaturii prin exercitii fizice, relaxare, masaje, termalism, talazoterapie etc.), ajutate doar de agenti naturali (plante, ape, soare, aer curat etc.), un tratament medical nefiind necesar decat in caz de urgenta. Un naturopat poate recomanda astfel unui pacient sa consume mai mult salate si fructe proaspete, mai putina cafea sau ceai.

Substanta minerala care joaca un rol important in starea de hidratare a organismului. Sodiul (Na) este foarte abundent in lichidele extracelulare ale organismului ca plasma sangvina, dar putin abundent in celule. Rinichiul, mai ales datorita unui mecanism hormonal care face sa intervina, intre altele, aldosteronul, regleaza eliminarea sodiului in urina in functie de cantitatile prezente in organism si de aporturi. Necesitatile zilnice de sodiu, de aproximativ 1-3 grame, sunt din plin acoperite prin alimentatie: sarea de masa si de gatit (clorura de sodiu), sodiul continut in mod natural in alimente. Natremia (nivelul sodiului in plasma) reflecta starea de hidratare a celulelor. Sinonim: natriu.

Frecventa nasterilor in cadrul unei populatii, intr-o perioada data.

Orice tulburare patologica ce se caracterizeaza printr-o necesitate subita de somn in timpul zilei, adormirea nesurvine in urma vreunei oboseli deosebite. In timpul accesului subiectul se poate trezi usor. Aceasta faza poate dura de la cateva secunde la mai mult de o ora. Tratament – Baza tratamentului o reprezinta stimulentele, antidepresoarele si siestele regulate.

Dragoste exagerata, patologica, pentru propria persoana.

Mica pata cutanata. Un nev este cauzat de un defect al dezvoltarii unei structuri anatomice survenit in timpul vietii embrionare. El poate aparea mai tarziu si, desi in sens strict nu este o tumora, el este asimilat cu o tumora benigna. Nev melanocitar – Denumit in mod curent alunita, nevul melanocitar este o mica pata cutanata dezvoltata pe seama melanocitelor (celule care elaboreaza melanina, pigmentul pielii). De marime variabila (de la cativa milimetri la cativa centimetri in diametru), de o culoare mergand de la galben deschis la brun-negru, nevul poate fi plan sau in relief, neted sau aspru, eventual acoperit cu peri. Nevii melanocitari provin din migrarea, efectuata in timpul vietii embrionare, a melanocitelor, care parasesc sistemul nervos pentru a ajunge la jonctiunea dintre derm si epiderm. Unele alunite au o culoare albastra-verzuie inchisa, care corespunde unei localizari profunde in derm. Aparitia unei depigmentari in jurul unei alunite este un semn obisnuit de benignitate. Singurii nevi care risca sa se transforme intr-un melanom malign (nev congenital cu un diametru mai mare de 2 centimetri, nevul foarte negru in forma de dom, situat intr-o zona de frecare, ca palma sau suprafata plantara etc.), cei care au crescut si provoaca mancarimi pacientului sau care au sangerat trebuie sa fie indepartati chirurgical sau cu laserul cu dioxid de carbon. Ei trebuie in continuare sa faca obiectul unui examen histologic care sa precizeze caracterul lor benign sau malign. Nev nemelanocitar – Acesta se dezvolta pe seama elementelor celulare ale pielii, altele decat melanocitele. Exista multiple varietati. – Nevul anemic, benign, afecteaza mai ales femeile. El se prezinta sub forma unei mici pete depigmentate, cu limite clare, adesea neregulate, uneori strabatute de mici dilatatii ale vaselor la periferie, amplasat pe fata, pe piept si pe membre indepartarea lui este inutila. – Nevul Becker afecteaza de cele mai multe ori subiectul masculin tanar, intre 10 si 30 ani. El apare dupa o expunere solara sub forma unor pete plane, de culoare galbena, acoperite frecvent de peri adesea abundenti, amplasati mai ales pe umeri si pe piept. Nu este necesar nici un tratament. – Nevul conjunctiv, caracterizat prin anomalii ale tesutului colagen sau elastic, se traduce prin leziuni foarte variate: mici papule galbui amplasate pe stern (nev elastic premamar); mici papule albe sau rozalii pe coapse si pe abdomen (nev elastic); placa galbena, acoperita de peri si comedoame la muchia nasului. Constatarea uneia dintre aceste varietati de nev conjunctiv trebuie sa conduca la cautarea anomaliilor osoase prin radiografii sistematice. Nevul, in schimb, nu necesita nici un tratament deosebit. – Nevul epidermic poate lua 3 aspecte: placi de piele ingrosata, de culoare cenusie sau bruna (nev verucos linear); placi de piele ingrosata, rosii si foarte pruriginoase, frecvente la femeie (nev epidermic verucos inflamator linear); placi de piele ingrosata. brune, usor suprainaltate. Acestor nevi li se pot asocia anomalii osoase, oculare, renale sau nervoase. Tratamentul nevilor epidermici este dificil, fie ca se realizeaza prin ablatia lor, chirurgicala sau cu laser cu dioxid de carbon, fie prin administrarea de retinoide. Recidivele lor sunt frecvente. – Nevul sebaceu afecteaza mai ales sugarul si copilul mic. El formeaza pe craniu o placa lipsita de par, bine delimitata, de culoare galbuie, cu suprafata mamelonata si impestritata de mici orificii dilatate, umplute cu keratina, care se ingroasa progresiv in cursul cresterii. La adult, pot surveni complicatii sub forma unor noduli proeminenti corespunzand tumorilor benigne sau maligne (epiteliom bazocelular, in particular). carora pot sa li se asocieze malformatii neurologice, osoase si oculare. Ablatia chirurgicala a acestui tip de nev este de dorit sa se faca din adolescenta. Sinonim: nev.

Tratament medical prin auditii muzicale.

Test utilizat in diagnosticul mononucleozei infectioase, constand in amestecarea pe o lama a unei mici cantitati de ser al pacientului cu o suspensie de globule rosii.