Din cuprinsul articolului
Băiatul Akwa Ibom cunoscut sub numele de Hope s-a reîntâlnit în acesr an cu mama sa, la șapte ani după ce a fost etichetat ca vrăjitoare, stigmatizat și lăsat să moară de foame.
Pe 30 ianuarie 2016, asistenta umanitară daneză Anja Ringgren Lovén a fost fotografiată dând apă unui băiat de 2 ani grav emaciat, pe care l-a salvat după ce a fost etichetat drept vrăjitor de către familia sa și lăsat să moară de foame în Akwa Ibom.
Băiatul rătăcise pe străzi luni de zile când Anja a primit un telefon și a condus imediat o echipă de salvare, alături de soțul ei, David Emmanuel Umem, pentru a aduce copilul la Fundația pentru Educație și Dezvoltare pentru Copii (ACAEDF), alias „Țara speranței”.
„Când l-am urcat în mașină, m-am uitat la soțul meu David și i-am spus să-i spunem Hope. Nu am vrut să moară fără nume. Ar trebui să moară cu demnitate”, declara la acea vreme pentru The Independent.
Când a fost găsit, Hope era foarte slăbit din cauza malnutriției și a paraziților intestinali. Băiatului i s-au administrat tratamente antiparazitare și transfuzii de sânge pentru a ameliora anemia severă de care suferea.
Într-o postare făcută în septembrie 2023, Lovén a dezvăluit că Hope și-a reîntâlnit în sfârșit mama.
Potrivit lucrătorului umanitar, mama lui Hope, pe atunci minoră, a fost însărcinată de tatăl său, un șef de sat în vârstă de aproape 50 de ani, care a ales-o ca „soție”. Ea l-a născut pe Hope la vârsta de 15 ani.
Lovén a spus că întreaga poveste implică viol, muncă și abuz asupra copiilor, adăugând că nu poate dezvălui toate detaliile.
De asemenea, ea nu a dezvăluit circumstanțele care au dus la etichetarea băiatului ca „vrăjitor” și abandonarea acestuia.
Povestea emoționantă a lui Hope și reîntâlnirea cu mama sa
Postarea inițială a asistentei umanitare Anja Ringgren Lovén
„David Emmanuel Umem și cu mine am găsit-o în sfârșit pe mama lui Hope !,”, a scris ea.
Știam în inima mea că într-o zi o vom găsi!
La începutul acestui an, în timp ce filmam alături de David, noul documentar „Femeia de la capătul lumii”, căutările noastre s-au încheiat în cele din urmă.
Milioane de oameni din Polonia au asistat deja la momentul în care Hope și-a revăzut mama pentru prima dată și i-a lăsat pe toți cu ochii în lacrimi.
Îl cunosc pe David de mai bine de un deceniu și l-am văzut plângând o singură dată.
Când l-am luat pe Hope să-l duc să-și vadă mama ,care îl aștepta sub copacul nostru de mango, l-am văzut pe David plângând pentru a doua oară.
Cuvintele nu pot exprima emoțiile care ne-au copleșit în acel moment.
Mama lui Hope avea doar 15 ani când l-a născut. Ea însăși era încă un copil.
Tatăl lui Hope avea la acea vreme aproape 50 de ani și era șeful satului. Cu siguranță nu este o relație egală. Din păcate, este foarte frecvent ca bărbații din comunitățile rurale să ia orice fată tânără pe care doresc să le fie nevastă.
În timp ce era însărcinată, mama lui Hope a trebuit să aibă grijă de părinții ei, care erau amândoi foarte bolnavi. După ce l-a născut pe Hope, amândoi au murit.
La vârsta de 15 ani, mama lui Hope și-a pierdut părinții și a trebuit să aibă grijă de Hope, ea însăși fiind un copil.
Ea și-a numit copilul Steven. Numele real al lui Hope este Steven.
Mama lui Hope a rămas la Land of Hope și a dezvoltat o legătură strânsă cu Hope. I-a luat ceva timp să o ierte, dar în povestea lui Hope, mama lui este nevinovată. Nu l-a lăsat niciodată în sat să moară.
Ea a fost forțată să părăsească satul când a rămas însărcinată cu fratele mai mic al lui Hope, Daniel, la vârsta de numai 16 ani. Ea a fost trimisă în Lagos și toată această poveste implică viol, muncă și abuz asupra copiilor și, prin urmare, nu pot dezvălui toate detaliile.
Ceea ce este important este că Hope și mama lui sunt reuniți.
Ps: Când eram însărcinată cu fiul nostru, David mi-a sugerat să-l numim Steven”, a povestit asistenta umanitară într-o postare pe Facebook.
