Din cuprinsul articolului
Pierderea prea multă a grăsimii corporale, la fel de periculoasă ca obezitatea. Cercetătorii avertizează că acest proces poate duce la diabet și boli hepatice.
Grăsimea corporală, o reputație negativă
Grăsimea corporală a avut mult timp o reputație negativă, însă oamenii de știință înțeleg acum că țesutul adipos este esențial pentru sănătate. Acesta funcționează ca un organ activ, cu rol central în metabolism, și susține numeroase procese importante din organism.
Se știe că excesul de grăsime, așa cum apare în obezitate, crește riscul de diabet și boli cardiovasculare. Mai puțin cunoscut este faptul că pierderea grăsimii în mod anormal poate fi la fel de dăunătoare.
Efectele negative
Un nou studiu realizat la Universitatea din Michigan a arătat că atunci când țesutul adipos nu mai funcționează corect, efectele negative se răspândesc în întregul organism.
În tulburări rare, precum lipodistrofia familială parțială de tip 2, organismul pierde grăsime în anumite zone și o redistribuie anormal. Acest proces poate duce la diabet și alte probleme metabolice, potrivit scitechdaily.com.
Paradoxul biologic al grăsimii
Acest paradox a fost studiat îndelung de Dr. Elif Oral, medic și profesor în cadrul Departamentului de Metabolism, Endocrinologie și Diabet de la Universitatea din Michigan.
Activitatea sa se concentrează pe înțelegerea motivelor pentru care țesutul adipos se deteriorează în boli precum lipodistrofia, cu scopul de a dezvolta tratamente mai bune.
Lucrând îndeaproape cu pacienți diagnosticați cu această afecțiune, Dr. Oral a colaborat cu Dr. Ormond MacDougald, profesor de fiziologie moleculară și integrativă, cu cercetătoarea Dr. Jessica Maung și cu o echipă extinsă de specialiști.
Rezultatele cercetării
„Explicația simplă este că în toate celulele adipoase se produc procese catastrofale”, a declarat Maung.
Pentru a studia fenomenul, cercetătorii au creat un model de șoarece în care gena Lamin A/C a fost dezactivată selectiv în celulele adipoase. Această genă este modificată și la persoanele cu lipodistrofie familială parțială de tip 2.
Analiza modelului animal și a țesuturilor pacienților a evidențiat perturbări importante ale activității genelor.
Aceste modificări împiedică celulele adipoase să stocheze și să proceseze corect lipidele. În același timp, atât celulele adipoase, cât și celulele imune din apropiere intră într-o stare inflamatorie.
Mitocondriile din celulele adipoase își pierd, la rândul lor, funcția normală.
„Toate aceste efecte se combină și creează mediul perfect pentru un țesut care devine nesănătos și, în cele din urmă, dispare”, a explicat Maung.
Consecințe asupra sănătății metabolice
Atunci când țesutul adipos nu mai este sănătos, organismul întâmpină dificultăți în reglarea grăsimilor și în eliberarea hormonilor metabolici esențiali.
Această deteriorare poate duce la afecțiuni precum diabetul și boala ficatului gras.
„Acest lucru subliniază importanța grăsimii sănătoase în menținerea unui metabolism funcțional”, a declarat Dr. Oral.
Ea a adăugat că diabetul de tip 2 este considerat o boală a celulelor beta pancreatice, dar și o boală a celulelor adipoase.
Cercetătorii cred că aceste descoperiri pot contribui la dezvoltarea unor noi tratamente. Prin protejarea țesutului adipos sau restabilirea funcției sale, terapiile viitoare ar putea preveni pierderea acestuia și reduce complicațiile metabolice.
„Cred că această lucrare este un exemplu remarcabil de colaborare între cercetarea clinică și științele fundamentale”, au transmis autorii studiului.
Ei au subliniat și rolul esențial al pacienților, a căror participare ajută la dezvoltarea tratamentelor și la înțelegerea mai bună a bolii.
