Din cuprinsul articolului
Profesorul Radu Rădulescu, șeful Secției Ortopedie II a Spitalului Universitar de Urgență București și profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, este medicul care operează în prezent pacienţi cu proteză de şold sau de genunchi şi care pot să meargă la doar 24 de ore de la intervenţia chirurgicală.
El a explicat că „protezarea articulară este rezervată pacienților cu leziuni degenerative, adică aceia care au o uzare a cartilajului articular care duce în final la pierderea funcției articulare”.
Potrivit medicului, această protezare articulară este apanajul pacienților mai în vârstă, pentru că aceste leziuni degenerative normal apar la vârste mai înaintate.
În ce priveşte sportivii de performanță, această situație este foarte rară și presupune, de obicei, o cauză traumatică care a dus la distrugerea articulației.
„Putem proteza, teoretic, multe articulații, dar practic se protezează mai frecvent genunchiul și șoldul. Sigur că există și proteze de umăr, și proteze de cot și de gleznă ș.a.m.d., dar acestea se practică mai rar la noi. Șoldul și genunchiul reprezintă principala preocupare a noastră în ce privește protezarea”, a declarat prof. Radu Rădulescu.
„După 24 de ore de la protezare, pacientul poate începe să meargă”
Progresele medicale de ultimă oră au îmbunătăţit constant viața acestor pacienți, care, cu ani în urmă, după o protezare de șold stăteau la pat zile și zile întregi. „Încă circulă acest folclor că după o intervenție chirurgicală de protezare a unei articulații e nevoie să stai la pat un timp îndelungat, ceea ce nu este adevărat. Peste tot în lumea civilizată, și și la noi, bineînțeles, după 24h de la intervenția chirurgicală, pacienții sunt coborâți din pat și încep mersul.
Deci recuperarea este foarte precoce. Avem și o echipă de recuperare foarte bună, cel puțin la noi în spital, care ne asigurăt această parte a tratamentului. Acest lucru face ca, după câteva zile de la intervenția chirurgicală, pacientul să se externeze și pleacă acasă pe picioare, cum spunem noi.
Sunt mulți care locuiesc singuri și care ne spun de la început treaba asta și sunt înfricoșați de acest lucru, că vor rămâne imobilizați la pat, dar ei pot fi independenți după câteva zile : se dau jos din pat, se suie în pat, merg la toaletă, merg la masă, ș.a.m.d”, explică specialistul, potrivit rador.ro.
Calitatea materialului protezei prelungeşte durata de folosinţă
„Principala preocupare a cercetătorilor în ce privește protezarea sau confecționarea protezelor a fost aceea de a prelungi durata de folosință a unei proteze. Pentru că principala limitare a acestui tip de intervenție chirurgicală și a protezelor în general este durata lor – oarecum nu este nesfârșită în ce privește folosirea lor.
În general, 15-20 de ani sau între 15 și 25 de ani e considerată durata de utilizare a unei proteze, după care fie se uzează materialul respectiv, fie ea se desprinde din os, la locul în care a fost fixat. Acest lucru presupune înlocuirea acestei proteze, revizia, cum zicem noi, care se face însă cu un sacrificiu osos mai mare și cu implantarea unei proteze de tip special.
Adică această revizie, această înlocuire nu este ca la service, când înlocuiești bucșele la mașină, poți înlocui la șapte zile, dacă vrei de 10 ori, că nu se întâmplă absolut nimic. Aici și aceste revizii au un număr limitat.
Această preocupare este foarte importantă, ca să prelungim cât se poate durata de utilizare a primei proteze care se implantează. S-au făcut foarte multe progrese în sensul acesta, cum vă spuneam deja, s-a ajuns să existe proteze care pot fi folosite timp de 25 de ani.
Adică după aceste intervenții chirurgicale, ale unor pacienți care nu au mers de ani de zile, ei pot să-și recapete mersul. Unii chiar au avut niște intervenții chirurgicale în tinerețe, când se practica altceva decât protezarea, și care nu mai merseseră de 30 de ani.
După o astfel de intervenție s-a restabilit mobilitatea șoldului prin implantarea unei proteze și pacienții au început din nou să meargă. Acestea sunt cazuri particulare, într-adevăr, care îmbunătățesc substanțial calitatea vieții omului respectiv”, declară dr. Radu Rădulescu.
Artrozele, boli cu o cauză necunoscută
Medicul atrage atenţia că „artrozele sunt niște boli cu o cauză necunoscută – deci nici în momentul de față nicăieri în lumea asta largă nu s-a găsit cauza acestei artroze. Pentru că dacă s-ar găsi cauza, s-ar găsi și un medicament, probabil. Deci sunt boli care sunt netratabile medicamentos, de aceea ajung la intervenții chirurgicale.
Totuși, există niște factori care pot influența apariția și evoluția acestor boli. Unul din factori este supra-greutatea. Deci obezitatea, cel puțin pentru articulațiile membrului inferior, este un factor deosebit de negativ care favorizează apariția acestor boli.
Pentru că este și logic, nu e foarte greu de dedus : din punct de vedere mecanic, articulația, dacă este supusă la un stres mecanic din cauza greutății, mai mare decât în mod normal, se uzează mai repede. Apoi sunt factori genetici.
De exemplu, în familie, dacă părinții tăi au avut artroză nu e obligatoriu să faci și tu, dar ai șanse mai mari decât ceilalți oameni să faci artroză. Apoi sunt alte boli metabolice, știu eu, pe care le ai numai tu, ca persoană care ai făcut această boală, și care pot favoriza iarăși apariția bolii și de ce nu, unele activități fizice intense.
Din păcate, chiar la sportivii de performanță, care în tinerețe au făcut mare performanță – ei fac o uzură articulară mai precoce decât la ceilalți oameni obișnuiți, tot din cauza unui stres mecanic”.
