Din cuprinsul articolului
Medicamentele obișnuite de chimioterapie nu funcționează așa cum credeau medicii. Implicații uriașe pentru descoperirea medicamentelor.
Un nou studiu de la Universitatea din Wisconsin-Madison sugerează că, de fapt, chimioterapia poate să nu-și atingă întregul potențial. Iar acest lucru se întâmplă pentru că cercetătorii și medicii au înțeles greșit multă vreme cum unele dintre cele mai comune medicamente împotriva cancerului previn de fapt tumorile.
Presupunerea că otrăvirea cu chimioterapie a celulelor canceroase le împiedică să se dividă se bazează pe studii de laborator care demonstrează exact acest lucru.
Cercetătorii de la diferite instituții au descoperit că medicamentele pentru chimioterapie au, de asemenea, un impact semnificativ asupra micromediului tumoral, care include celulele din jur, vasele de sânge și sistemul imunitar.
Aceste medicamente pot modifica micromediul tumoral în moduri care îngreunează supraviețuirea și creșterea celulelor canceroase. De exemplu, medicamentele pentru chimioterapie pot inhiba formarea de noi vase de sânge care furnizează substanțe nutritive tumorii sau pot stimula sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase.
Medicamente uzuale de chimioterapie nu acționează asupra cancerului așa cum s-a crezut
Publicat în revista PLOS Biology, studiul extinde descoperirile anterioare pe care grupul le-a făcut cu privire la un inhibitor specific pentru microtubuli numit paclitaxel.
Medicamentul de chimioterapie paclitaxelul este utilizat pentru a trata tumori maligne comune, inclusiv cele care își au originea în ovare și plămâni.
„Timp de zeci de ani, am crezut cu toții că modul în care paclitaxelul acționează asupra tumorilor pacienților este prin oprirea mitozei. Asta am învățat ca student. Cu toții ‘știam’ acest lucru. În celulele din laborator cercetători din întreaga lume au demonstrat acest lucru.
Problema era că toți îl foloseam la concentrații mai mari decât cele care ajung efectiv în tumori”, a declarat Beth Weaver, profesor la departamentele de oncologie și biologie celulară și regenerativă, într-un comunicat de presa.
Împreună cu colegii săi, prof. Weaver a vrut să afle dacă și alți inhibitori de microtubuli acționează în același mod ca paclitaxelul – nu prin oprirea mitozei, ci prin schimbarea ei.
„Există încă o mare parte a comunității științifice care investighează oprirea mitotică ca mecanism de distrugere a tumorilor”, spune prof. Weaver. „Am vrut să știm dacă asta aduce un beneficiu pentru pacienți”, a explicat ea.
Echipa a studiat mostre de tumori prelevate de la pacienți cu cancer de sân care au primit chimioterapie standard anti-microtubuli la Centrul de cancer UW Carbone. Cercetătorii au măsurat cât de mult din medicamente a ajuns în tumori și au studiat modul în care celulele tumorale au răspuns.
Ei au descoperit că, deși celulele au continuat să se dividă după ce au fost expuse la medicament, au făcut-o în mod anormal. Această diviziune anormală poate duce la moartea celulelor tumorale.
În mod normal, cromozomii unei celule sunt duplicați înainte ca cele două seturi identice să migreze spre capetele opuse ale celulei prin mitoză, într-un proces numit segregare cromozomială. Un set de cromozomi este sortat pentru a ajunge în fiecare dintre cele două celule noi.
Această migrare are loc deoarece cromozomii sunt atașați de o mașinărie celulară cunoscută sub numele de fus mitotic. Fusurile sunt realizate din blocuri de construcție celulară numite microtubuli. Fusurile normale au două capete, cunoscute sub numele de poli fusiformi.
Prof Weaver și colegii săi au descoperit că paclitaxelul și alți inhibitori ai microtubulilor cauzează anomalii care determină celulele să formeze trei, patru sau uneori cinci poli în timpul mitozei, chiar dacă continuă să facă doar o singură copie a cromozomilor. Acești poli atrag apoi cele două seturi complete de cromozomi în mai mult de două direcții, încurcând genomul.
Implicații uriașe pentru descoperirea medicamentelor
Dezvăluirea că medicamentele pentru chimioterapie au efecte mai ample asupra micromediului tumoral are implicații profunde pentru descoperirea medicamentelor și dezvoltarea de noi tratamente pentru cancer.
În primul rând, sugerează că eficacitatea medicamentelor pentru chimioterapie nu poate depinde numai de capacitatea lor de a ucide direct celulele canceroase. În schimb, impactul lor asupra micromediului tumoral ar trebui să fie luat în considerare atunci când se evaluează eficacitatea lor.
În al doilea rând, această nouă înțelegere deschide căi pentru dezvoltarea terapiilor combinate. Prin țintirea atât a celulelor canceroase, cât și a micromediului tumoral, cercetătorii pot fi capabili să sporească eficacitatea medicamentelor pentru chimioterapie și să reducă riscul de rezistență la medicamente.
Aceste descoperiri au potențialul de a revoluționa strategiile de tratament al cancerului.Prin schimbarea focalizării de la țintirea exclusivă a celulelor canceroase la luarea în considerare și a micromediului tumoral, cercetătorii pot dezvolta terapii mai precise și mai eficiente.
În plus, această descoperire evidențiază importanța cercetării în curs și nevoia de colaborare între oameni de știință, medici și companii farmaceutice.
