Din cuprinsul articolului
Minuni săvârșite de Arsenie Boca. Mii de pelerini din toate colţurile ţării merg la mormântul lui Arsenie Boca, de la Mănăstirea Prislop, un loc despre care se spune că face minuni.
În urma mărturiilor celor care l-au cunoscut în timpul vieții, oamenii au aflat că părintele putea să ghicească dacă numele oricărei persoane care îl vizita, precum și motivul pentru care voia să-l vadă. Așa că românii au evlavie la Arsenie Boca și-l consideră sfânt, chiar dacă nu este încă recunoscut oficial de către Biserica Ortodoxă Română.
Despre părintele Arsenie Boca se știe că ar fi avut darul clarviziunii, ajutându-i pe oameni să se vindece să evite anumite pericole.
În cartea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca” sunt amintite o serie de minuni înfăptuite de acesta. Această carte mai arată că Arsenie Boca ar fi redat vederea unui orb, pe care după ce l-a spovedit și împărtășit, l-a rugat să iasă din biserică, iar în acel moment, bărbatul ar fi început să vadă din nou.
Minunile lui Arsenie Boca: A redat vederea unui orb și a vindecat un om de paralizie
Există multe mărturii despre minunile săvârșite de Arsenie Boca şi despre modul în care putea vedea în sufletul oamenilor. Au existat vindecări de la bolnavi de cancer, la orbi și persoane paralitice, doar prin puterea credinţei.
„În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi fraţilor, eu văz”. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa.
Un om paralizat la par a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, potrivit autorilor cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, apărută în Colecţia „Ortopraxia”, în 2008, cu binecuvântarea IPS Dr. Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului.
Copil vindecat în curtea mănăstirii
O altă minune înfăptuită de Arsenie Boca a fost povestită de preotul hunedorean Oprea Crăciun, din Cinciş, care a fost şi el deţinut în închisorile regimului comunist. Acesta mărturisea că în anii 1950, un sătean din Cinciş, Ionică Morar, a fost de faţă la o vindecare miraculoasă.
„Când părintele Arsenie a ieşit din biserica Mănăstirii Prislop, toţi oamenii care stăteau jos pe pajişte, lângă izvor, s-au ridicat în picioare să-i sărute mâna părintelui. Doar un copil a rămas jos. Unchiul copilului i-a zis părintelui să-l ierte pe copil că nu s-a ridicat, deoarece acesta nu poate, niciodată nu şi-a putut folosi picioarele. „Ba poate”, a spus părintele Arsenie şi a întins mâna copilului.
Atunci, copilul a prins cu mâna un deget al părintelui şi s-a ridicat în picioare. De atunci nu a mai avut nimic şi a putut să meargă”, a povestit preotul.
Minunile lui Arsenie Boca: Darul clarviziunii
La rândul său, preotul Serafim Bădilă, de la Mănăstirea Căişel, a povestit că Arsenie Boca a avut și darul clarviziunii.
„La una dintre primele întâlniri ale mele cu părintele Arsenie, dânsul mi-a zis păcatele în faţă, dar nu m-am supărat, pentru că mi-am dat seama că este un sfânt şi nu zice ca să mă batjocorească. Faţa îi strălucea şi nu te puteai uita la dânsul, aşa îi radia faţa de lumină. Era îndumnezeit.
Pentru ce zic eu că avea darul clarviziunii? Am fost învăţător la clasele I – IV 20 de ani. Mi-a spus: tu trebuie să pleci de acolo. Să te duci să faci teologia. La aceasta eu i-am răspuns părintelui cu gândul, pentru că nu îndrăzneam cu vorba. În gândul meu am zis: nu mi-am strâns bani şi trebuie bani să faci o şcoală.
Părintele mi-a spus: „Mă, îţi pui problema că n-ai bani? Are mama ta”. Fără să-i spun eu că tatăl meu a fost miner şi a trecut la cele veşnice şi mama mea a avut pensie, deci mă putea întreţine, pentru că fratele meu era căsătorit şi surorile mele erau la mănăstire. Deci mama din pensie mă putea ţine”, a povestit preotul.
Vindecări dincolo de moarte
Un preot de la Mănăstirea Sadinca, a povestit că a realizat chiar la mormântul de la Prislop, cât de mare este puterea de vindecare a duhovnicului Arsenie, chiar şi după ce acesta murise.
„O copilă de patru ani, cu familia, venise la mormântul de la Prislop al părintelui Arsenie. Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenunchiaţi în jurul mormântului cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi.
Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”, a relatat părintele David, în cartea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”.
Părintele David a mai adăugat că în copilărie se afla la mănăstire şi l-a întâlnit pe Arsenie Boca. Iar atunci a simţit nevoia să îi strângă mâna duhovnicului şi să o aşeze pe creştetul său.
„Atunci părintele a spus: Tu vei fi călugăr, te vei numi David şi vei sta sus, într-un vârf de munte. Îţi vei căuta multă vreme calea prin alte locuri, dar până la urmă vei veni să ridici o mănăstire tot aici, în Ardeal, aproape de casă. Acestea s-au întâmplat întocmai”, mai povestea preotul.
Minunile lui Arsenie Boca: Teleportare
Arsenie Boca avea și puterea de a apărea în vedenii, povestește Maica Stareţă Marina Lupou, de la Mănăstirea Bic, judeţul Sălaj, pentru a-i îndruma pe oameni pe calea cea bună.
Maica Stareță povestea că mama ei, bolnavă de cancer, se afla în stadiul terminal, iar sora ei era de asemenea bolnavă. Maica a trebuit să părăsească mănăstirea Prislop pentru a le fi alături, însă într-o zi, când nu era acasă, bătrâna s-a prăbuşit din cauza durerilor, iar cealaltă fiică a ei, sora stareţei, nu o putea ajuta.
„S-au speriat rău şi au strigat amândouă după părintele Arsenie. Şi atunci, părintele, în momentul acela, a fost acolo, îmbrăcat în veşminte preoţeşti cu crucea în mână şi a zis cuvintele pe care mi le-a zis mie când am plecat din Prislop: „Nu vă fie frică, noi suntem alături de voi”.
Şi sora mea a ridicat-o pe mama în pat ca un fulg. Până când am venit eu, părintele nu a mai fost, nu am fost vrednică să-l văd”, mai mărturisea maica Marina.
