Din cuprinsul articolului
Mirosurile care se revarsă din diferite părți ale corpului sunt unice pentru un individ, alcătuite din compuși selectați care variază în funcție de vârstă, dietă, sex, metabolism… și sănătate.
„Unele boli au ca rezultat un miros caracteristic emanat din diferite surse de pe corpul unui individ bolnav”, a declarat Mats Olsson, psiholog experimental la Institutul Karolinska din Suedia.
Mirosurile care se revarsă din diferite părți ale corpului sunt unice pentru un individ, alcătuite din compuși selectați care variază în funcție de vârstă, dietă, sex, metabolism… și sănătate.
„Unele boli au ca rezultat un miros caracteristic emanat din diferite surse de pe corpul unui individ bolnav”, a declarat Mats Olsson, psiholog experimental la Institutul Karolinska din Suedia, potrivit CNN.
O boală mai frecventă cu un miros caracteristic este diabetul, care este descris ca având note de mere stricate, cauzate de concentrațiile scăzute de acetonă eliberate în respirație. Totuși, schimbarea este subtilă și este mai ușor de detectat de un nas antrenat, cum este cel al lui George Preti, chimist organicist la Monell Chemical Senses Center.
Preti studiază mirosurile corporale de peste 30 de ani. „Merg foarte des cu mijloacele de transport în comun și, din când în când, mă întâlnesc cu cineva care emană un miros puternic, iar acest lucru este evident”, a declarat Preti.
Echipa lui Olsson și-a propus o provocare mai generală: să exploreze modul în care mirosurile pot dezvălui când cineva este bolnav, sau infectat recent. Se crede că procesul este evolutiv în rândul oamenilor care simt schimbarea și se îndepărtează – pentru a rămâne sănătoși.
„Oamenii ar trebui să fie capabili să detecteze când cineva este contagios”, a declarat Olsson, care a adulmecat adevărul într-un studiu recent.
Mirosul bolnavilor
Echipa a injectat voluntari umani cu lipopolizaharidă, un compus cunoscut pentru activarea sistemului imunitar înnăscut și a răspunsurilor inflamatorii la oameni, ca și cum aceștia s-ar lupta cu o bacterie.
Injectând opt voluntari fie cu compusul, fie cu un placebo, organismele au fost făcute să se comporte fie ca și cum ar fi fost bolnave, fie ca și cum ar fi fost sănătoase. Mirosurile corporale au fost apoi colectate de la subsuoara tricourilor purtate de voluntari, pregătite pentru a fi inspectate de un juriu ale cărui nasuri au fost antrenate pentru această ocazie.
Mirosurile au fost adulmecate de un grup de 40 de persoane, care au descris intensitatea și plăcerea acestora. S-a constatat că mirosurile provenite de la organisme care începuseră să se comporte ca și cum ar fi fost bolnave aveau un miros mai respingător, ceea ce dovedește că boala miroase.
„Acesta a fost primul studiu experimental care a arătat că, atunci când ești bolnav, miroși diferit”, a declarat Olsson.
În acest caz, schimbarea mirosurilor nu a făcut distincția între boli, ci a fost mai degrabă o lumină de avertizare – sau un miros – că cineva nu se simțea bine, deoarece sistemul său imunitar era activ.
Beneficiile dezgustului
De la studiul din 2014, Olsson a explorat dozele la care pot fi percepute aceste mirosuri, precum și răspunsul organismului la mirosurile neplăcute.
În studii mai recente, el a descoperit că dezgustul resimțit de oameni atunci când adulmecă mirosuri neplăcute a activat o reacție imunitară ușoară a acestora, pentru a-i proteja în continuare de boli.
Olsson a testat reacțiile imunitare la persoanele expuse la o serie de mirosuri dezgustătoare – inclusiv brânză, pește fermentat și drojdie stricată – și a constatat ușoare creșteri ale activității imunitare. Organismele oamenilor se pregăteau de atac.
„Dezgustul emoțional are rolul de a ne menține sănătoși”, a spus Olsson.
Mirosuri alternative
Olsson a explorat și alte surse de mirosuri revelatoare – inclusiv urina – iar următoarea țintă a echipei este respirația, care este mai greu de prelevat și de expus oamenilor.
„Am văzut că acest proces de inflamație a afectat și mirosul urinei, iar respirația este un bun indicator al unor boli”, a spus Olsson.
Dar Preti avertizează că atunci când se lucrează cu mirosuri mai metabolice, cum ar fi cele din urină și respirație, există mulți alți factori care intră în joc, în afară de activitatea imunitară. „Aceștia pot fi afectați de dieta sau de microbiomul organismului tău. … Acest lucru va face mai dificilă diagnosticarea situației”, a spus Preti, potrivit CNN.
