duminică, iunie 13, 2021

Alzheimer, factori de risc. Evoluția bolii Alzheimer poate fi încetinită prin prevenție și acțiune asupra factorilor de risc precum bolile vasculare, cardiovasculare și cerebrovasculare, a declarat prof.

dr. Ovidiu Băjenaru, președintele onorific al Societății de Neurologie din România.

“Un aspect particular asupra căruia putem să acționăm tocmai pentru a preveni nu sunt mecanismele bolii, ci factorii de risc. Pentru că această boală recunoaște o serie de factori de risc, dintre care unii modificabili, și mă refer aici la factorii de risc metabolici și vasculari. Trebuie să spunem că diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, obezitatea și toți ceilalți factori de risc — fibrilația arterială, bolile cardiace — sunt în egală măsură factori de risc pentru boala coronariană, pentru accidentul vascular și cerebral și pentru grăbirea manifestărilor

clinice ale bolii Alzheimer”, a precizat prof. dr. Băjenaru.

Noi nu tratăm boala, ci bolnavul

El a subliniat că trebuie identificați acești factori de risc cu mult înainte ca boala să ajungă în stadiul de demență.

“Ce putem face astăzi este să ne ducem mult în față, în perioada în care boala nu a ajuns în stadiul de demență și să identificăm acești factori de risc și să îi tratăm corect, pentru că avem șansa să prevenim ca pacientul să ajungă să se manifeste în stadiu demențial, iar dacă da asta să se întâmple mai târziu. Noi, de fapt, nu tratăm boala, ci bolnavul

care are boala Alzheimer și care de regulă nu are numai această boală, are multe co-morbidități — mă refer la bolile vasculare, cardiovasculare și cerebrovasculare”, a susținut Băjenaru.

La rândul său, președintele Societății Române Alzheimer, prof. dr. Cătălina Tudose, a spus că o familie care ar dori să ajute o persoană cu boală Alzheimer ar trebui să știe ce vârstă are aceasta, care sunt bolile de care suferă, să existe o evaluare a stării de sănătate, făcută de un medic de familie.

“Dacă există co-morbidități, ar trebui ca alți specialiști — un cardiolog, un neurolog, un

oncolog, un diabetolog — să regleze problemele somatice, pentru că nu se începe evaluarea cognitivă cât timp toate aceste cauze, patologii care pot genera deficit cognitiv, nu sunt reglate. După aceea, trebuie căutat un specialist care are abilitatea de a pune un diagnostic de tulburare neuro-cognitivă, respectiv un psihiatru, un neurolog, un geriatru. Ideal ar fi ca primul diagnostic să fie făcut în centre unde există această echipă multidisciplinară”, a spus Tudose.

Pacienții trebuie să aibă o ocupație

Prof. dr. Alexander Kurz, director proiect Danubian Network for Dementia Education

and Care (Germania), a afirmat că nevoile pacienților se schimbă pe parcursul evoluției bolii și toate măsurile care trebuie luate trebuie să bifeze bunăstarea pacienților — fizică, emoțională, dar și partea socială—, ei au nevoie de înțelegere, sprijin și respect.

“În fazele incipiente ale bolii este nevoie de stimulare cognitivă a pacientului, adică pacientul trebuie să își păstreze creierul în activitate și trebuie să aibă parte de activitate fizică în măsura în care se poate.

De asemenea, pacienții trebuie să aibă o ocupație, să simtă că sunt în continuare importanți în viață. Au nevoie și de sprijin din partea unor persoane care sunt în aceeași situație. În fazele mai avansate ale bolii, pacienții au nevoie de sprijin pentru a gestiona simptomele legate de comportament și au nevoie să se dezvolte în mediul adecvat nevoilor lor”, a subliniat Alexander Kurz.

Potrivit prof. dr. Cătălina Tudose, la ultima estimare s-a constatat că ar exista în jur de 300.000 de persoane care suferă de demență de tip Alzheimer.

Ultimele stiri

Parteneri