Confesiunea unei mame care a născut la 28 de săptămâni: „Am stat două luni și jumătate în spital și am trecut prin momente grele”

Aparatura perfomantă este esențială pentru salvarea prematurilor
Confesiunea unei mame care a născut la 28 de săptămâni: „Am stat două luni și jumătate în spital și am trecut prin momente grele”

Irina este mama unui băieţel grăbit să vină pe lume la Spitalul Cantacuzino din Bucureşti. Mama povesteşte cum s-a pregătit pentru sosirea bebeluşului, cum visa o naştere finalizată cu flori şi telefoane vesele de felicitare de la rude şi prieteni şi ce surpriză i-a rezervat soarta

Daniela Şerb

Se răsfăţase cu o întreagă garderobă de gravidă şi era pregătită să o poarte cu mândrie vreme îndelungată. La final, îşi imagina ea, ar fi urmat o naştere finalizată nu doar cu venirea pe lume a celui mic, dar şi cu flori şi telefoane de felicitare de la prieteni şi rude.  „Nu îmi sunt foarte clare nici acum motivele pentru care am născut înainte de vreme”, îşi începe Irina confesiunea, „ceea ce ştiu este că s-a format un hematom retroplacentar care a produs contracţii şi în cele din urmă travaliul, la 28 de săptămâni”.

Irina spune că a avut o sarcină fără prea multe complicaţii, dar un oarecare risc exista deoarece mai avea la activ o naştere înainte de termen. Sarcina anterioară însă avusese un alt parcurs, mult mai complicat. „Tocmai din acest motiv eram supermonitorizată medical, cu vizite aproape la două săptămâni la obstetrician, inclusiv cu tratament şi supraveghere din partea unui medic hematolog”.

„Apucasem să fac tratamentul pentru maturarea plămânilor fetali”

Copilul s-a născut la Cantacuzino, maternitate de gradul III, specializată în astfel de cazuri, şi cântărea doar 1160 de grame. „Nu au fost complicaţii majore, slavă Domnului, copilul a respirat singur încă de la început (apucasem să fac tratamentul de maturare a plămânilor fetali)”, mai spune mama. Incubatorul a fost prima casă a micuţului, cea care a înlocuit atât cât s-a putut uterul matern. Acest lucru a fost esenţial pentru bebeluşul prematur.

Primele zile au fost cumplit de grele, adaugă Irina. „Şocul naşterii premature, incertitudinea din primele două-trei săptămâni, pronosticul medicilor care era mereu rezervat…Grea şi frustrantă a fost şi începerea alăptării, din nou altfel de cum îmi imaginasem. Când mi-am dat seama că sunt la limita depresiei, am apelat singură la un psiholog pentru că spitalul nu oferea acest tip de servicii care mi se par foarte importante pentru mămicile bebeluşilor prematuri”.

Au fost multe momente grele în care medicii si asistentele i-au ridicat moralul, alt motiv pentru care nu are suficiente cuvinte de recunoştinţă.

Acasă după două luni şi jumătate

În spital, mama şi copilul au stat două luni şi jumătate, timp în care au avut de trecut peste mai multe greutăţi. „Au fost multe momente grele pentru noi. Un icter prelungit, o operaţie de retinopatie, afecţiune specifică prematurilor foarte mici. A fost şi multă speranţă”. Medicii şi asistentele i-au ridicat moralul, alt motiv pentru care Irina nu are decât cuvinte pline de recunoştinţă la adresa lor.

Familia şi prietenii au fost pentru Irina umerii pe care ea s-a sprijinit şi care i-au ridicat moralul. La maternitate, era printre puţinele norocoase care primeau, zilnic, vizite din partea rudelor şi a prietenilor.

Naşterea înainte de vreme a fost şocantă şi traumatizantă atât pentru Irina, cât şi pentru soţul său, dar implicarea a venit din partea amândurora. „În timp, am aflat că prematuritatea nu înseamnă doar săptămânile sau lunile petrecute la Terapie Intensivă. Înseamnă un drum lung care începe la maternitate, pentru ca apoi el să fie continuat la tot felul de medici specialişti (neurologi, oftalmologi, pediatru, ortoped, specialist recuperare, kimetoterapeut. Evident, niciun efort nu e prea mare pentru puiul tău, răsplata unui zâmbet este cu atât mai mare”.

Venirea acasă a fost cu multă bucurie şi cu multe emoţii. Curând lucrurile s-au aşezat şi s-au putut bucura, în sfârşit. Dacă ar fi să schimbe ceva în toată această experienţă prin care a trecut, Irina spune că ar pune la dispoziţia părinţilor un suport psihologic adaptat acestor situaţii şi ar oferi posibilitatea consultării unui specialist în alăptare, întrucât laptele matern este esenţial în recuperarea şi evoluţia unui prematur.

Incubatoare din donaţii 2%

Irina a fost printre mamele de la Spitalul Cantacuzino care au beneficiat de incubatoarele performantele cumpărate de organizaţia „Salvaţi Copiii” România, în cadrul unei campanii începute anul trecut prin care zeci de maternităţi din toată ţara au fost dotate cu aparatură de ultimă generaţie pentru salvarea bebeluşilor veniţi prematur pe lume. Banii au fost strânşi din donaţiile de 2% din impozitul pe venit şi din SMS-uri trimise de persoanele sensibilizate în urma campaniei de strângere de fonduri. Acţiunea „Salvaţi Copiii” România va continua şi în acest an. Deja primul incubator a fost donat Spitalului Judeţean de Urgenţă din Piteşti, Argeş.

 

Horoscopul zilei - Evenimentul zilei - evz.ro
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *